„CÂNTECUL LEBEDEI MECANICE” (Le chant du cygne mecanique, 2018) – PETRIKA IONESCO
„Povestea începe la 13 octombrie 2068, la București, apoi se desfășoară la Paris, San Francisco, pe Saturn și, în sfârșit, în constelația Lebedei.
Eroul este un tânăr regizor de teatru, fiul unui cunoscut om de știință care lucrează la subiecte ultrasensibile și care va fi răpit. Încercând să-și găsească tatăl, eroul va fi prins într-o aventură infernală, cu multiple răsturnări de situație.
O epopee vastă și originală, delirantă, unică, deoarece este prima ficțiune Bio-Thriller. Plină de farmec, vrăjitorie, speranțe și dezamăgiri, care îmbină cruzimea, realismul și fantezia.
Prin aventurile umane, pământești și spațiale, ale lui Dan Pau, este analizată minuțios și cu umor o societate decadentă, morbidă, în care pasiunile amoroase și extravaganțele se îmbină cu arta și știința, pe de o parte, și cu acțiunile poliției și ale armatei, pe de alta.
Un volum cu o acțiune complexă, cu trăsături proprii atât genului science-fiction, cât și romanului psihologic sau de aventuri.
Prezintă întâmplări și personaje fascinante, ieșite de sub pana unui autor cu o personalitate la fel de complexă ca și opera sa.
Acest lucru se detașează din felul în care sunt concepute acțiunea și locurile unde aceasta se petrece, precum și personajele, în toate vădindu-se gândirea și viziunea regizorului și scenografului, a realizatorului de spectacole care este autorul.”
Traducere de Oana Cătălina Popescu, 560 pag., GRUP EDITORIAL RAO, 2020
Petrică Ionescu (cunoscut și sub numele de Petrika Ionesco, n. 13 octombrie 1946) este un regizor, scenograf și dramaturg român stabilit în Franța.
A absolvit în 1970 I.A.T.C-ul, după care, în 1970, cu ocazia unui turneu la Florența, Italia s-a hotărât să rămână în Occident.
În replică, dictatura ceaușistă l-a condamnat la moarte, în contumacie, din cauza interpretării abuzive a unui paragraf din Codul Penal din 1968, care asocia învinuirea de „refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei „misiuni de reprezentare a statului” cu acuzația de „trădare de țară”.
După ce a stat în Franța vreun an de zile, a plecat în 1971 în SUA la invitația regizoarei de teatru Ellen Stewart, dar după o perioadă de călătorit prin lume cu autostopul, s-a întors la Paris.
Acolo a fost invitat de către Fernando Arrabal să meargă la Londra să monteze spectacolul său „Nu puneți cătușe florilor” (Et ils passèrent des menottes aux fleurs).
A montat spectacole în Franța, Marea Britanie, Germania, Irlanda, România, Elveția etc., de exemplu, la Opera din Paris, la cea din Bordeaux, laMetropolitan Opera, La Scala din Milano, Opera de Stat din Viena, cea din Stuttgart, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, la Operele din Geneva, Monte-Carlo, Amsterdam, Tokyo și Helsinki.
Cu toate că Petrică Ionescu lucrează în principal în teatru și operă, a lucrat și pentru „Disneyland” (Paris, Orlando, Los Angeles: „l’argent n’a pas d’odeur!). Este cetățean francez din 1976.
„AVELT” – MONICA NUNWEILLER (2021)
„ … forma prelungă a feței îi aminti de marfanismul faraonilor, iar trăsăturile nu exprimau nimic, însă strania strălucire a ochilor, ce aveau o culoare imposibil de definit, îl făcu pe Dan să se întrebe dacă privirea celui din fața lui răspândea căldură sau răspândea răceală…” – Monica Nunweiller, „Avelt”
„Romanul se numește „Avelt” și este un roman științifico-fantastic, scris cu siguranța unei maturități care m-a îndemnat să-i propun editorului meu, domnului Enculescu, managerul prestigioasei edituri RAO.
Astăzi sexagenară, 67 de ani (fostă campioană națională la junioare și la senioare, apoi cu activitate de antrenoare de tenis în Belgia, la Bruxelles, provine din cea mai mare familie de fotbaliști, din șapte frați, șase au jucat fotbal, iar dintre aceștia, patru au jucat pentru Dinamo.
Trei dintre ei au fost marile stele ale fotbalului românesc: Lică, Radu și Nelu), doamna Monica Nunweiller m-a surprins acum doi ani venind să-mi spună că a scris un roman și mă roagă să-i citesc paginile acestuia.” – Dinu Săraru