Este oare acesta primul roman hard-sf din România?
Un Român în Lună este un roman astronomic, așa cum îl intituleaza chiar autorul, deoarce la acea dată Gernsback lansa Amazing Stories, iar termenul de literatură științifico-fantastică (science fiction ca să fiu mai exact) abia începea să fie cunoscut.
Ca orice autor de s.f, adică de roman astronomic, care se respectă și își respectă cititorii a făcut întâi un studiu pe tema călătoriei dincolo de granițele Pământului, și astfel la începutul volumului ne dă și lista lecturilor. Printre ele se găsim: „Cum să înveți stelele” de Victor Anestin, scriitor și popularizator al științei, care dacă ar fi trăit acum i-ar fi fost superior oricărui mare fizician care vorbește cu prea multe greșeli ca să merite să-i pun numele aici, și împotriva căruia se pare că am eu ceva. Dar despre el o să vorbesc separat ( despre Anestin ). În lista mai sunt „La Lune ” a lui Flammarion, „La terre et la Lune” din 1908 a lui Pierre Puiseux și… atenție: o luneta de 75 mm cu obiectiv. Lucru cel puțin interesant.
În prefață (” Lămurire” cum o denumește autorul ) ne spune că primele capitole ale romanului au ajuns chiar la nimeni altul decât Nicolae Iorga, care l-a sfătuit prietenește să lase de-o parte Luna și stelele și să se apuce de lucruri mai serioase… Ca să vezi!
De ce spun că s-ar putea să fie primul roman hard-sf din România? E simplu, aflăm asta chiar din partea scriitorului, care ne spune așa: Ținta mea a fost [… ] să dau, sub forma uni roman atrăgător [… ] noțiuni de astronomie populară, fără socoteli, cifre, statistici, fără aberațiunile de imaginație în căutarea senzaționalului de care suferă imitatorii de astăzi ai genialului Edgard Poe… QED
Este o lectura obligatorie pentru cineva care vrea să cunoască ce înseamnă s.f. -ul? Nu. Dar dacă nu ai citit-o, nu poți să spui că știi cum se „mănâncă” s.f. -ul.
Eu am cartea în varianta de la editura Tineretului apărută în 1966, dar a mai fost reeditată de câteva ori.
Adrian Chifu este cu Mihaela Chifu
