Un alt tandem de scriitori care au reușit să stârnească imaginația cititorilor tineri sau bătrâni acum 70 de ani!
Mai tehnici decât Bărbulescu și Anania, datorită poate lui Radu Nor, care a mai scris și cărți de popularizare a științei, cei doi încearcă să construiască o aventură de explorare cosmică incitantă și credibilă. Sunt unele pasaje care arată clar faptul că Nor știa despre ce scrie, când rachetele plecau de pe Pământ, că aveau nevoie de o anumită perioadă de timp ca să accelereze, iar odată ajunsă al viteza prestabilită nu mai aveau nevoie că motoarele să fie active, deoarece deplasarea se face pe baza impulsului. Lucru pe care cu stupoare limitată, e drept, l-am văzut complet ingnorat de autori de s.f. în anii recenți, la peste 70 de ani de la apariția romanului acesta, și la peste 13.8 miliarde de ani de la apariția Universului și a legilor sale fizice!
Acțiunea se petrece în anul 2016! Iar personajele folosesc costum de „scafandru astral”! Adică vreau să spun că sună fenomenal!
În mare este vorba despre o expediție de salvare în care cineva pleacă să-și salveze tatăl, presupus mort dintr-o expediție anterioară, într-un sistem stelar binar, sau bisolar, cum se exprimă autorii.
Am recitit pe diagonală cartea și mi-am adus aminte de ce mi-a plăcut într-atât de mult prima dată când am citit-o; sunt atâtea lucruri de învățat de acolo! Bine multe depășite, multe care s-au dovedit până al urmă false, dar… după ce citești cartea nu are cum să nu îți rămână în minte ideile acelea despre nava fotonică (în care se explică destul de in amănunțime cum ar trebui să funcționeze) , ecosistemul planetei oceanelor șu multe altele.
Tot ei au scris cu patru ani înainte „Drum printre Aștri” considerat primul român s.f. românesc de după cel de-al doilea război mondial. Depre el cu altă ocazie.
